marți, 9 februarie 2010

Tu cum te-ai simtii?

Sunt momente in viata care iti aduc mereu aminte de trecutul tau. Recent mi s-a intamplat ca cineva sa-mi aduca aminte de scoala generala 280, cea din spatele blocului meu, unde mi-am primit educatia cea de toate zilele. Din pacate evenimentul care mi-a trezit aceste amintiri a fost unul cu totul si cu totul nefericit. Fata invatatoarei Laura Spahiu, o fata de nici 18 ani, tocmai a fost diagnosticata cu de cancer, si anume carcinom scuamos nediferentiat cu proliferare celulara si in ganglionii latero-cervicali - tumoare nasofaringiana, cu posibilitate de limfom Hodgkin.
O formulare pompoasa care noua, necunoscatorilor nu ne spune prea multe. Cert este ca din pacate este cancer, si nu unul obisnuit ci unul situat intr-o zona foarte periculoasa, care pe deasupra este intr-o stare destul de avansata. Pana acum nu m-am implicat in nici o actiune de strans fonduri, dar acum m-as simti oarecum vinovata daca nu as face nimic in sensul acesta.
Cand ma gandesc la cazul ei un singur gand imi vine in minte-cum m-as simtii eu in locul ei?

Tratamentul ei costa 80.000euro.Pentru strangerea banilor s-au deschis doua conturi la Banca CR Firenze Grant pe numele mamei: Spahiu Laura

Cont RON : RO18DARO001800060328RO01
Cont EUR : RO72DARO001800060328EU01
Codul Swift: DAROROBU

sau la BCR in contul:
RO47RNCB0318083497360001

Important: La ghiseu sau pe oridinul de plata trebuiesc precizate numarul contului, numele titularului de cont si faptul ca suma depusa reprezinta DONATIE

Daca vreti sa aflati mai multe despre cazul acestei fete (analize, etc..)accesati link-ul: http://ioanaspahiu.blogspot.com/2010/01/sa-o-cunoastem-pe-ioana.html

marți, 24 noiembrie 2009

luni, 24 august 2009

Frimituri de vacanta

Timpul vine peste noi si uneori ne darama mult prea repede, furandu-ne visele pastrate cu grija de atata timp: “cand o sa fiu eu mare o sa…”. Ei bine, am ajuns sa fiu o mica mare si acum visele mele s-au ratacit..au alergat spre un alt univers si nu reusesc sa le mai intalnesc. De ceva timp dau din rascrucere in rascrucere si ajung sa aleg un drum diferit de cel care duce spre visele mele. E ca si cum alerg continuu intr-un labirint a carei iesire nu o gasesc , si sper sa nu-mi pierd rabdarea si sa renunt.
As fi vrut ca timpul sa se opreasca iar eu sa nu fiu nevoita sa ma hranesc cu frimituri de vacanta. Parca nu am timp sa respir-iau o gura mare de aer dar nu-mi ajunge decat pentru catva timp si se risipesete mai curand de cat ma astept si iar am nevoie si iar si iar si niciodata se pare ca nu ma satura gura de aer luata. As vrea sa pot striga in gura mare „vreau vacanta“ si toata lumea sa ma inteleaga si sa-mi dea voie, sa nu ma judece ca tin asa de mult la cuvantul „vacanta“. Inca nu vreau sa-l transform in “concediu”. Ma deprima.

luni, 15 iunie 2009

Anul acesta beaucoup de aventuri si provocari.

Odata mi-am propus sa fac in fiecare an cel putin un lucru neobisnuit, un lucru pe care nu l-am mai facut niciodata.. Se pare ca anul acesta este plin de intamplari de genul acesta si toate aceste intamplari se pare ca au o zi preferata –cea de duminica. Prin urmare, duminica trecuta , mi-am stabilit un nou record de km parcursi intr-o zi, by foot, pe care voi vrea sa-l depasesc probabil intr-o zi (43km). Probabil ca nu ar fi fost asa de frumosi acesti km daca pe ultimii nu ii coboram cantand din toti plamanii, nu de placere, ci ca sa tinem la distanta ursul, care facuse vizite cu o noapte inainte unor turisti., daca nu intalneam si niste caini de stana si daca nu ramaneam cu o amintire palpabila si care ma va insotii in urmatoarele saptamani (o julitura).
Daca ar fi sa descriu in cuvinte aceasta iesire , fara ca ele sa fie legate intre ele , acestea ar fi urmatoarele: forme, umbre , vrede crud, roz-lila si emotie.
Pentru mai multe informatii accesati pozele de mai jos.















luni, 30 martie 2009

Atentie! A se lucra numai cu casca de protectie!

In incercarile tale de a te situa mereu la inaltime, observi ca uneori esti singura pe acest drum!
Asa m-am trezit si eu urcand pe o statie meteorologica, si in entuziasmul meu nu am observat ca eram singura ce dorea sa urce pentru a face o nenorocita de fotografie ,pentru care trebuia sa fac nu stiu cate scheme sa ma tin sa nu cad. Probabil ca unii au citit avertizarea situata in dreptul scarilor..sau pur si simplu statia nu li s-a parut tentanta. Da nu aveau ei ce sa stie…nu ascensiunea statiei era scopul..ci cerul …da exact..cerul si norii de primavara ..Am vrut sa ma apropii de primavara, caci zapada nisipoasa ma tara din nou in iarna..iar eu m-am saturat de iarna.
Un week-end frumos- locuri noi si putin umblate-muntii Latoritei, miros de nuci si mere presarate cu afinata si miere , amestecat cu caldura sufleteasca si animalute primitoare (sa ne amintim de Danut).
Un week-end educativ-am invatat cum sa punem CORECT lanturile la masina. Data viitoare speram sa ne incadram sub o ora.
Un week-end ce naste pasiuni- de maine am sa observ toate pasarile ce zboara in acest oras.









miercuri, 25 martie 2009

iaurt si felii de castravete


Cat de des ti se intampla sa mergi ,manat de un gand , care la originea lui nu-ti pare nebunesc, ci mult prea rational -dar pe care-l vezi modelandu-se cu fiecare pas pe care-l faci, spre o tinta atat de precisa fizic-si totusi atat de incerta?
Cum oare putem masura avantul si gramul de nebunie prin numarul de felii de castraveti si cantitatea de iaurt folosita? Reteta e complicata spun eu-daca felia de castravete nu se afla intr-o perfecta unitate cu bucatica de piele careia ii este adresata atunci totul este distrus.
Dupa ascensiunea in plina primavara si totusi in plina iarna,dupa soarele orbitor, dupa iaurt si castravete, au ramas cateva fotografii, mult prea multe ganduri si sentimente si pentru putin timp sper eu-masca lui zorro intiparita pe fata mea, cu o mica deosebire -a mea are culoarea rosie

luni, 9 martie 2009

Good old times

E atat de liniste..dorm si simt ca e liniste. Doua respiratii ma acompaniaza de la acelasi nivel ..iar una situata mult mai jos, nu lipseste de la aceasta simfonie. Un zgomot ma trezeste-un ceas electric ce palpaie, pentru ca niciodata nimeni nu-i potriveste ora, incearca sa faca si pe radioul. Nu-i prea iese-se aud doar fasaituri- si printre ele se disting cateva versuri de muzica populara. La scut timp se aude vesnicul scartait ce desparte camerele-e prelung . Ma intorc pe partea cealalta si-mi spun:" Urasc gainile astea-intr-o zi am sa le tai pe toate! De ce trebuie sa manance la 6 dimineata?!". Apoi adorm, dar nu pentru mult timp. De data asta ma trezeste o mana care ma zgaltaie si o soapta:"-Oana, du-te mama de ia paine , ca dupa aia nu mai gasim, si n-avem ce manca!". E mamaie...si chiar trebuie sa ma duc dupa paine-si iar imi zic"La 8 in Bucuresti de-abia se deschid magazinele!".
Cand vin de la paine trezesc toata casa..de ce ei sa doarma in continuare? Bineinteles ca printre cuvine neortodoxe si perne zburatoare , calc din neatentie peste sufletul din patul pliant , de langa patul meu..se aud urlete...totul reintra in normal..si totusi, cat de liniste este.
Ne trezim, si mancam cu totii afara, la aer :e o masa mica dar are pana si colturile ocupate-suntem 9 insi-unii stam pe scaunele-facem cu randul sa nu ne certam.Urmeaza spalatul vaselor-mereu cineva triseaza-trebuia sa facem cu randul- si iar ne certam..ne udam cu apa ce curge la chiuveta de langa masa de afara... e rece si proaspata...si iar e liniste
Apoi plecam hai hui-pe vai, prin gradini,pe drumuri nestiute, pe ploaie, pe vant. Purtam pantaloni scurti si bluze cu buricul gol (asa e moda). Ne adumam mai multi, radem, glumim, cantam . Poposim sa privim de sus, sa facem o baie, sa mergem desculti sa ne batem cu noroi...si Doamne cat de liniste este!
Dorm, si e bine. Nu se aud zgomote, dar nu e liniste. Ceasul nu mai palpaie-a fost scos din priza..si nu mai are cine sa porneasca radio-ul, iar scartaitul mai traieste doar la mine in gand. Gainile sunt toate taiate azi-uite ca mi s-a indeplinit dorinta...Nu ma trezeste nimeni ..si ma apasa linistea...si nu mai e liniste..
Ma trezesc ,imi beau cafeaua si caut linistea..si n-o gasesc...si ma intreb cum de am putut s-o pierd.